Ce se întâmplă cu bugetarii care își continuă activitatea după emiterea deciziei de pensionare? Ce obligații au angajatorii?

1. SITUAȚIA ANGAJAȚILOR CONTRACTUALI

Angajaților contractuali din sectorul bugetar le poate continua raportul de muncă și după emiterea deciziei de pensionare, indiferent dacă aceștia cer sau nu suspendarea plăţii pensiei.

Codul Muncii [Art. 56 alin. 4] prevede că pe baza unei cereri formulate cu 30 de zile anterior îndeplinirii condiţiilor de vârstă şi a stagiului de cotizare pentru pensionare, dar cu aprobarea angajatorului, salariatul poate fi menţinut în funcţie maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a contractului său individual de muncă.

Nicio prevedere legală nu impune în prezent ca lucrătorilor bugetari să le înceteze contractele individuale de muncă în perioada celor maximum 3 ani în care sunt menținuți în funcție peste vârsta standard de pensionare. Raportul de muncă al acestora poate continua indiferent dacă aceștia cer sau nu suspendarea plăţii pensiei, iar plata drepturilor salariale se face în funcție de încadrarea profesională și activitatea desfășurată, indiferent de existența sau nu a pensiei.

1. SITUAȚIA FUNCȚIONARILOR PUBLICI

Conducătorii autorităților și instituțiilor publice, în calitate de angajatori bugetari, nu sunt obligați prin nicio lege să înceteze raporturile de serviciu ale funcționarilor după emiterea deciziei de pensionare, indiferent dacă aceștia cer sau nu suspendarea plăţii pensiei. Nicio lege nu le impune aceste obligații, iar plata drepturilor salariale se face conform încadrării profesionale și activității desfășurate, indiferent de existența sau nu a pensiei.

Codul administrativ prevede la Art. 517 alin. (2) că funcţionarul public poate fi menţinut în funcţie maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu, fără ca legea să impună încetarea acestor raporturi în situația emiterii deciziei de pensionare.

În situația în care autoritățile sau instituțiile publice mențin raporturile de serviciu cu funcționarii publici, nicio prevedere legală nu le impune să înceteze aceste raporturi de serviciu, chiar dacă funcționarii cumulează pensia cu salariul. Cu atât mai mult, nicio lege nu prevede vreo sancțiune în acest sens la adresa angajatorilor sau a funcționarilor publici în cauză.

Singura repercusiune ar putea apărea în situația în care pentru perioada în care activitatea profesională se suprapune cu încasarea drepturilor de pensie, aceștia să fie obligați să restituie sumele încasate din pensie, în perioada de prescripție extinctivă de 3 ani.

CE SPUNE ÎNALTA CURTE

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat recent, printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii, că funcționarilor publici le încetează raportul de serviciu după emiterea deciziei de pensionare, chiar dacă cer suspendarea plăţii pensiei. În respectiva decizie nu apar prevăzute niciun fel de sancțiuni pentru conducătorii autorităților sau instituțiilor publice care nu procedează la încetarea acestor raporturi de serviciu, precum nici pentru funcționarii publici în cauză.

Analizând o sesizare venită din partea Tribunalului Suceava – Secţia contencios administrativ şi fiscal – în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a pronunțat Decizia nr. 91 din 24 noiembrie 2024.

Prin această Decizie, ÎCCJ a admis sesizarea formulată şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Art. 517 alin. (2) Cod administrativ – OUG nr. 57/2019, în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei.

Decizia Înaltei Curți este obligatorie, iar dezlegarea dată problemei de drept a devenit obligatorie începând cu data de 29 ianuarie 2025, data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

ATENȚIE: Obligativitatea Deciziei ÎCCJ nr. 91 / 2024 se adresează exclusiv instanțelor de judecată, în privința dezlegării problemei de drept în cauză, însă aceasta nu le este opozabilă autorităților sau instituțiilor publice în măsura în care acestea nu sunt părți într-un litigiu cu funcționarii publici.

Mai exact, decizia ÎCCJ nu generează o obligație în sensul încetării raporturilor de serviciu în derulare și nici sancțiuni legale, având în vedere că, pe de o parte, legea nu prevede și nu impune astfel de măsuri sau sancțiuni, iar pe de altă parte, Codul de Procedură Civilă interzice judecătorului (Art. 5 alin. 4) prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii să stabilească dispoziţii general obligatorii.

OPINIA ÎNALTEI CURȚI

Încetarea de drept a raportului de serviciu al funcționarilor publici este reglementată prin Art. 517 din Codul administrativ. Potrivit legii, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.

Situația are caracter excepţional și se soluționează pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii condiţiilor de vârstă şi stagiu minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.

În perioada în care este dispusă menţinerea în activitate pot fi aplicate dispoziţiile Art. 387 din Codul administrativ referitoare la ocuparea funcţiei publice în baza unui raport de serviciu cu timp parţial, în măsura în care funcţionarul public solicită acest lucru, iar conducătorul autorităţii sau instituţiei publice aprobă, în condițiile legii.

Tribunalul Suceava a cerut dezlegarea problemei de drept referitoare la modalitatea de interpretare a prevederilor Art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, mai exact dacă se produce încetarea de drept a raportului de funcţie publică în urma emiterii deciziei de pensionare la cererea funcţionarului public aflat în menţinerea raportului de funcţie publică, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, la cererea sa şi cu aprobarea angajatorului, de asemenea, şi dacă suspendarea plăţii pensiei are vreo relevanţă din perspectiva încetării de drept instituite de Art. 517 alin. (2) din Codul administrativ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că a fost chemată să stabilească dacă, în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei.

Potrivit Art. 517 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, raportul de serviciu existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Aceasta este regula.

Excepţia este instituită prin textul Art. 517 alin. (2) care în vedere situaţia în care raportul de serviciu existent nu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică a dispus aplicarea acestor prevederi, iar funcţionarul public este menţinut în funcţia deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.

Drept urmare, consideră Înalta Curte, în mod excepţional, încetarea de drept a raportului de serviciu la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare NU se produce în situația în care, cu 2 luni înainte de această dată, funcţionarul public formulează cererea de menţinere în funcţia publică deţinută și primește aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.

În ipoteza de excepție în care funcţionarul public aflat în menţinerea raportului de funcţie publică, în urma activării dispoziţiilor Art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, încetarea raportului său de funcţie publică se poate produce fie la expirarea termenului de 1 an pentru care a primit aprobarea, fără a se fi solicitat/acordat o nouă aprobare, fie prin expirarea termenului de maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare pentru care putea fi cerută menţinerea în funcţia publică, cu amendamentele aduse prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021 în situaţia femeii funcţionar public.

Ceea ce, în opinia Înaltei Curți, nu acoperă în mod explicit textul legal supus analizei şi a creat dubiul de interpretare invocat de Tribunalul Suceava a fost dacă o asemenea încetare se produce şi în situaţia în care funcţionarul public aflat în menţinerea raportului de funcţie publică prin efectul procedurii prevăzute de Art. 517 alin. (2) din Codul administrativ obţine decizia de pensionare, ca urmare a cererii sale.

Dacă ulterior acestei menţineri în funcţia publică, funcţionarul public a înţeles să solicite deschiderea dosarului de pensionare, fiind emisă decizia de pensionare, acesta căpătând calitatea de pensionar, se ridică întrebarea dacă se produce încetarea de drept a raportului de funcţie publică ca urmare a comunicării către angajator a deciziei de pensionare emise, comunicare prevăzută de art. 106 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Subsecvent, se ridică întrebarea adiacentă, dacă încetarea de drept a raportului de funcţie publică în urma comunicării către angajator a deciziei de pensionare emise se produce şi în situaţia în care funcţionarul public a cerut şi a obţinut decizie de suspendare a plăţii pensiei în condiţiile art. 114 alin. (4) din Legea nr. 263/2010.

ÎCCJ a constatat că prin reglementarea de principiu din Art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, s-a urmărit eficientizarea folosirii fondurilor publice pentru plata salariilor/pensiilor, cât timp declanşarea procedurii de stabilire şi plată a pensiilor se finalizează cu emiterea deciziei de pensionare, care produce efecte – din perspectiva datei cuvenirii drepturilor de pensie – de la momentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, în funcţie de categoria de pensie solicitată [art. 104 alin. (1) din lege], iar din perspectiva datei acordării efective a pensiei, de la momentul înregistrării cererii [art. 104 alin. (2) din lege].

Drept urmare, conform normelor amintite, chiar dacă raportul de funcţie publică [în lipsa menţinerii conform alin. (2) al art. 517 din Codul administrativ] încetează la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, pensia se acordă de la data înregistrării cererii de pensionare.

Având în vedere scopul urmărit prin instituirea cauzei de încetare de drept a raportului de funcţie publică la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, corespunde aceluiaşi scop încetarea de drept a raportului de funcţie publică în urma comunicării deciziei de pensionare de către casa teritorială de pensii competentă. Dacă, pentru ipoteza mai puţin energică a întrunirii condiţiilor legale pentru pensionare (în lipsa oricărei cereri de pensionare efectiv depuse de către funcţionarul public), legiuitorul a avut în vedere instituirea încetării de drept a raportului de funcţie publică, atunci în mod cert deschiderea dreptului la pensie, prin depunerea cererii şi obţinerea deciziei de pensionare, produce consecinţa încetării de drept a raportului de funcţie publică ce fusese menţinut după data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.

Ca urmare, prin declanşarea procedurii de pensionare (depunerea cererii însoţite de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor legale) se poate conchide că s-a produs deschiderea dreptului la pensie, iar funcţionarul public a exercitat dreptul de opţiune între menţinerea raportului de funcţie publică şi cel de încetare a acestuia.

Spre această concluzie se îndreaptă şi considerentele menţionate la paragrafele 28 şi 29 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 112 din 23 februarie 2021, care, deşi a avut un alt aspect de analizat, a antamat contingent şi această chestiune:

„28. Prin urmare, încetarea raportului de serviciu al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate şi trebuie să rămână o opţiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecinţă asupra încetării raportului de serviciu ce decurge ope legis dobândeşte valenţe neconstituţionale, în măsura în care ignoră voinţa femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaţilor. Astfel, dispoziţiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, sunt constituţionale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie şi încetarea raportului de serviciu în curs, fie pentru continuarea acestui raport până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbaţi la acea dată.

În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, raportul de serviciu în curs încetează de drept. Din contră, în măsura în care funcţionarul public femeie optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbaţi, exerciţiul dreptului la muncă nu este condiţionat de voinţa angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei, dar că atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 la această lege. În condiţiile în care legiuitorul va înţelege să modifice vârstele de pensionare, aceste considerente îşi păstrează valabilitatea, urmând a fi avute în vedere dispoziţiile în vigoare la data împlinirii vârstei de pensionare de către funcţionarul public femeie.”

Aşadar, din perspectiva stabilirii consecinţelor dobândirii calităţii de pensionar ca urmare a deschiderii dreptului la pensie, se constată că emiterea deciziei de pensionare conduce la încetarea de drept a raportului de funcţie publică.

Din perspectiva consecinţelor suspendării plăţii pensiei raportat la calitatea de pensionar deja dobândită, se constată că, potrivit prevederilor art. 114 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, suspendarea plăţii pensiei se poate face şi la cererea pensionarului, situaţie în care suspendarea plăţii se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.

Or, emiterea unei decizii de pensionare la solicitarea funcţionarului, decizie care a fost ulterior suspendată la cererea sa, chiar dacă nu ar fi produs efectul specific al plăţii pensiei în favoarea sa, reprezintă o opţiune pentru deschiderea dreptului la pensie, în defavoarea menţinerii raportului de funcţie publică.

Pe de altă parte, analizând exclusiv argumentele legate de neplata pensiei ca atare, se constată că există un decalaj între momentul de la care se cuvine pensia (data îndeplinirii condiţiilor de pensionare) şi momentul de la care ar opera suspendarea plăţii (luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea); or, chiar şi în ipoteza depunerii cererii de suspendare în ziua emiterii deciziei de pensionare, suspendarea se va produce în luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.

Acest decalaj nu face decât să sublinieze dobândirea calităţii de pensionar odată cu emiterea deciziei de pensionare şi definitivarea opţiunii între cele două variante (menţinerea în funcţia publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, respectiv deschiderea dreptului la pensie) în sensul deschiderii dreptului la pensie.

Prin urmare, Înalta Curte conchide că suspendarea plăţii pensiei nu conduce la inaplicabilitatea încetării de drept a raportului de funcţie publică, cât timp decizia de pensionare a fost emisă la cererea funcţionarului public.

Foto: pexels.com și ulbsibiu.ro