Încetează raporturile de serviciu ale funcționarilor care beneficiază de pensii de serviciu, înainte de a împlini 65 de ani?

O situație aparte a fost ridicată de funcționarii publici care beneficiază de pensii militare sau de serviciu, dar nu au împlinit vârsta de 65 de ani. Aceasta în contextul în care guvernanții doresc să procedeze în cel mai scurt timp la încetarea acestor raporturi de serviciu, invocând Decizia ÎCCJ nr. 91 din 24 noiembrie 2024. Au apărut chiar decizii administrative care prevăd că raporturile de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcții de conducere care beneficiază de pensie de serviciu sau pensie militară ar trebui încetate. Un exemplu îl constituie Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9 din 5 februarie 2025, prin care se prevede că în termen de 35 de zile de la adoptarea acesteia, mai exact până la data de 16 martie a.c., pensionarii militari care ocupă astfel de funcții publice ar trebui să fie trimiși acasă.

Numărul funcționarilor publici care beneficiază de pensii militare sau de serviciu nu este unul semnificativ, din contra, însă acest aspect nu este relevant în economia raportului juridic dintre aceștia și autoritățile sau instituțiile publice în cadrul cărora activează fiecare, acestea având obligația să respecte legea și drepturile acestor categorii de persoane.

Pensiile militare au fost catalogate de guvernanți cu rea-credință drept ”pensii speciale”, în contextul protestelor repetate cu privire la faptul că pensionarii militari sunt discriminați constant în perioada ultimilor 20 de ani, pensiile acestora fiind mereu lăsate în urmă și neactualizate. Se intervine cu astfel de măsuri, care au menirea de a-i pedepsi, se știu remarcile negative ale prim-ministrului Marcel Ciolacu și ale altor demnitari ai Statului român la adresa militarilor.

Funcția publică reprezintă un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi stabilite în temeiul legii în scopul exercitării prerogativelor de putere publică de către autorităţile şi instituţiile publice. Funcționarii publici sunt persoane numite în condițiile legii funcțiile publice și se bucură de stabilitate în funcția publică. Aceștia fac parte din Corpul funcționarilor publici, iar regimul lor juridic este reglementat prin lege.

Raportul de serviciu existent încetează de drept, în condițiile legii, dacă funcţionarul public decedează, dacă nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute de lege sau intervine o invaliditate de gradul I sau II care îi afectează capacitatea de muncă, dacă se constată nulitatea actului de numire în funcţie, dacă este condamnat cu o pedeapsă privativă de libertate, dacă i se interzice dreptului de a ocupa funcţia sau de a exercita profesia, la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă determinată funcţia publică, precum și în alte cazuri prevăzute expres de lege.

Art. 517 alin. (2) din Codul administrativ – OUG nr. 57/2019 prevede, cu titlu de excepţie, că ”pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu”.

Regula generală este însă aceea prevăzută de Art. 517 alin. (1) lit. ”d” din Codul administrativ, potrivit căreia raportul de serviciu existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2).

* La data de 29 ianuarie 2025 a fost publicată și a intrat în vigoare Decizia ÎCCJ nr. 11 din 24 noiembrie 2024, care stabilește că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, ÎN SITUAŢIA MENŢINERII la cerere a raportului de funcţie publică DUPĂ ÎNDEPLINIREA condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei.

Se remarcă așadar că Decizia ÎCCJ nr. 11/2024 nu vizează aplicarea normei generale prevăzute de Art. 517 Cod administrativ în primul alineat, la lit. ”d”, ci situația de excepție reglementată prin alin. (2) al aceluiași articol, respectiv cea a cazului în care raportul de serviciu continuă DUPĂ împlinirea vârstei standard de pensionare, care în prezent este 65 de ani.

!!! Decizia ÎCCJ nr. 11/2024 nu generează nicio obligație de încetare a raporturilor de serviciu înante de împlinirea vârstei standard de pensionare, de 65 de ani, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.

Funcționarii publici care nu au împlinit vârsta de 65 de ani nu se află în situația vizată de Decizia ÎCCJ nr. 11/2024, chiar dacă sunt beneficiarii unei pensii militare sau de serviciu, legea nu distinge între aceste categorii și restul funcționarilor publici, singurul criteriu aplicabil fiind cel prevăzut ca normă generală de Art. 517 alin. (1) lit. ”d” din Codul administrativ, respectiv împlinirea vârstei standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Prevederea din HCD nr. 9/2025, care se aplică personalului Camerei Deputaților, potrivit căreia doar persoanelor încadrate pe durată nedeterminată în funcții de conducere trebuie să le înceteze raporturile de serviciu reprezintă încă o dovadă a abuzului, un exemplu clar de încălcare a legii.

DE REȚINUT:

Prin Art. 517 alin. (1) Cod administrativ se reglementează Încetarea de drept a raportului de serviciu, și se prevede expres la lit. ”d” faptul că dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2) – situația în speță a funcționarilor care nu au împlinit vârsta de 65 de ani, raportul de serviciu existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Este limpede și indiscutabil faptul că în cazul acestor persoane, indiferent dacă beneficiază sau nu de pensii de serviciu sau militare, nu ne aflăm în ipoteza de excepție prevăzută de alin. (2) al Art. 517, pe cale de consecință, raportul de serviciu al acestora urmează să înceteze, potrivit legii, de drept, la data îndeplinirii condiţiei de vârstă standard, condiția stagiului minim de cotizare fiind presupus satisfăcută.

* Prezintă o relevanță maximă în această speță Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, definitivă şi general obligatorie, prin care s-a stabilit că sintagma „condiţii de vârstă standard” nu exclude posibilitatea [femeii] de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, [în condiţii identice cu bărbatul], respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Considerentele acestei decizii au, de asemenea, caracter general obligatoriu. Vom reține punctele:

[16] Analizând excepţia, Curtea a reţinut că aceasta a fost ridicată de reclamantă, funcţionar public, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii referitoare la anularea Deciziei (…) privind încetarea de drept (…) a raportului său de serviciu şi constatarea depunerii opţiunii de continuare a raportului de serviciu (… – până la împlinirea vârstei de 65 de ani – n.n.).

[18] Curtea a observat că în prezent art. 517 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 57/2019, are următorul cuprins: „(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: […] d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2)„.

[19] Curtea a analizat constituţionalitatea soluţiei legislative privind încetarea de drept a raportului de serviciu la data îndeplinirii „condiţiilor de vârstă standard”, astfel cum este cuprinsă în prevederile art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019.

[25] Curtea reţine că prevederile de lege criticate instituie o cauză de încetare de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public la data îndeplinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Această prevedere legală se aplică, deopotrivă, femeilor şi bărbaţilor.

[26] Încetarea raportului de serviciu al funcţionarului acţionează ope legis.

[27] Aşa cum Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, dreptul la muncă este un drept complex, ce implică diferite aspecte, dintre care libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă reprezintă numai una dintre componentele acestui drept. Astfel, odată dobândit un loc de muncă, acesta trebuie să se bucure de o serie de garanţii care să îi asigure stabilitatea, neputându-se concepe că prevederile constituţionale ar asigura libertatea de a obţine un loc de muncă, dar nu şi garantarea păstrării acestuia, cu respectarea, evidentă, a condiţiilor şi a limitelor constituţionale.

[29] Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi.

[34] Or, astfel cum rezultă din analiza considerentelor încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a notelor scrise ale autoarei excepţiei, în cauză nu este vorba de prelungirea raportului de serviciu peste vârsta standard de pensionare.

[35] Curtea Constituțională constată că prevederile de lege referitoare la posibilitatea funcţionarului public de a fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, în condiţiile prevăzute de lege, nu au aplicabilitate în cauză.

Foto: pexels.com