Detectorul de minciuni nu este probă admisibilă în instanță. Poate fi eventual utilizat ca element de orientare în ancheta penală sau ca argument auxiliar în favoarea unei persoane, dar nu are forță juridică.
În România, ca în majoritatea sistemelor de drept din Europa, rezultatul testului poligraf (cu ”detectorul de minciuni”) nu este considerat probă în instanță în sensul juridic strict.
Valoarea sa probatorie este nulă sau redusă. Rezultatele testului nu au valoare probatorie decisivă. Instanțele nu pot întemeia o hotărâre exclusiv sau determinant pe acestea. De obicei, sunt tratate cel mult ca indicii, dacă sunt prezentate.
Fiabilitatea științifică a detectorului de minciuni este controversată. Reacțiile fiziologice, precum: pulsul, transpirația, respirația etc. nu reflectă cu certitudine dacă o persoană minte. O emoție puternică sau o stare de stres poate duce la rezultate fals pozitive sau fals negative.
Uneori, testul este admis în faza de cercetare penală, mai ales cu acordul suspectului/inculpatului, dar doar ca orientare pentru anchetatori. Avocații pot cere sau invoca un test poligraf ca argument moral, însă instanța nu este obligată să-l ia în considerare.
Foto: adevarul.ro
